marți, 5 decembrie 2017

Dezbatere: DESPRE COMUNISM, ALTFEL




V-ați pus întrebări despre comunismul românesc și nu ați găsit răspunsuri mulțumitoare? V-ați întrebat vreodată cum de a fost posibil comunismul și, mai ales, cum de a durat așa de mult? Vreți să aflați mai multe despre represiune, despre închisorile politice și despre deportările în Bărăgan? Ați dori să găsiți răspunsul la întrebarea dacă în România comunismul a fost ALTFEL decât în celelalte țări foste comuniste? Vreți să înțelegeți nostalgia comunismului? Căutați o explicație faptului că tinerii de azi, deși nu au trăit în comunism, se regăsesc într-un trend postnostalgic? 

Dacă v-ați pus sau nu aceste întrebări dar ați dori să aflați răspunsuri pertinente și interesante, vă invităm să fiți alături de noi la dezbaterea-eveniment organizată de Centrul de Studii Memoriale și Identitare (CSMI) și Fundația Hanns Seidel, la SENECA ANTICAFE, str. Arh. Ion Mincu, nr. 1, marți, 12 decembrie 2017, ora 17.

La dezbatere vor participa, Lucian BOIA, autorul Straniei istorii a comunismului românesc și a cărții De ce este România altfel?, Cosmin BUDEANCĂ, istoric al represiunii comuniste, editor și autor al seriei de volume Experiențe carcerale, Codruț CONSTANTINESCU, autor al lucrării Viața și moartea în Gulag, Maria MATEONIU, autoare a lucrării Memoria ca refugiu. Ortodoxie și comunism, Claudia-Florentina DOBRE, co-editoare și autoare a lucrării Prezentul comunismului: memorie culturală și abordări istoriografice, Valeriu ANTONOVICI, autor al lucrării Munca patriotică. Radiografia unu ideal falsificat, Victor GAIDAMUT, deportat.
Vă așteptăm marți, 12 decembrie, ora 17, la Seneca Anticafe, cu ceai, cafea, dulciuri și o dezbatere interesantă. 

joi, 16 noiembrie 2017

Studii memoriale 2.0

Săptămâna viitoare vorbim despre ”Studii memoriale 2.0 - Metode de cercetare a istoriei recente”.

Memorie/mit/identitate/reprezentări ale trecutului. Cercetarea acestora implică o metodologie interdisciplinară, metodele și aparatul critic folosite situându-se la intersecția dintre antropologie, sociologie și istorie. Rezultatele cercetărilor memoriale pot fi uimitoare. Se pot afla lucruri nebănuite și uneori neașteptate despre comunități, indivizi, locuri, monumente, obiceiuri.

Vom sta de vorbă cu Claudia-Florentina Dobre, președinta Centrului de studii memoriale şi identitare ( Centre for Memory and Identity Studies - CSMI), doctor în istorie al Universităţii Laval din Québec a publicat mai multe articole şi cărţi despre memoria comunismului şi a persecuţiilor politice, despre fostele deţinute politic, despre viaţa cotidiană a închisorilor comuniste.

CSMI are drept scop diseminarea cercetării academice în rândul publicului larg, precum şi crearea de punţi între lumea academică şi civică. Centrul îşi propune să încurajeze şi să promoveze cercetările de tip memorial, să disemineze rezultatele cercetărilor în rândul publicului larg, să contribuie la o mai bună cunoaștere a fenomenului memorial şi al identităților sociale, politice şi de gen.

miercuri, 8 noiembrie 2017

Memorialul Deportării: un proiect educațional - la Oradea

Centrul de Studii Memoriale și Identitare (CSMI) și Fundația Hanns Seidel vă invită sâmbătă, 18 NOIEMBRIE 2017, ora 17, la Librăria-cafenea Ratio et Revelatio, str. Republicii, nr. 22, la evenimentul cultural-istoric, ”Memorialul Deportării: un proiect educațional”. În cadrul proiectului va fi lansată cartea Deportați în Bărăgan: Amintiri din Siberia românească, urmată de o dezbatere împreună cu editorii, martorii deportării, precum și cu publicul interesat de fenomenul deportării în perioada comunistă. http://www.memorialuldeportarii.ro/?cat=92 

 În România comunistă, deportarea/dislocarea persoanelor prin mijloace represive şi-a găsit inspiraţia în modelul oferit de gulagul sovietic. Deportările au început în 1944, primele acţiuni de acest gen vizându-i pe etnicii germani acuzaţi de colaborare cu autorităţile naziste. A urmat strămutarea familiilor de mari proprietari de teren, de fabrici sau de alte întreprinderi comerciale. Ţăranii care s-au opus colectivizării au fost şi ei la rândul lor dislocaţi din satele răzvrătite în sate deja „pacificate” de autorităţi. Deţinuţi politici considerați periculoși pentru ordinea politică comunistă, eliberaţi din închisori şi lăgăre de muncă, au fost trimişi şi ei cu domicliu obligatoriu în diverse localităţi, cei mai mulţi în satele din Bărăgan deja construite ca urmare a deportării din 1951. În 1967 deportarea cetăţenilor români a fost declarată ilegală chiar de autorităţile comuniste. Cel mai amplu şi tragic episod al acestui fenomen represiv a avut loc în iunie 1951 când aproximativ 44 000 de persoane, care locuiau pe o rază de 25 de km de la graniţa cu Iugoslavia, au fost deportate în Bărăgan într-una din cele mai secrete, rapide şi represive acţiuni organizate de autorităţile comuniste. Germani, bulgari, sârbi, evrei, români bănăţeni şi olteni, basarabeni, bucovineni, aromâni, vlahi, megleno-români etc. au fost deportaţi din zona lor de origine sau de în plin câmp, unde au fost obligaţi să îşi construiască, pornind de la zero, o nouă viaţă. 

În 1955, deportaților li s-au ridicat restricţiile privind domiciliul obligatoriu. În urma deportaţilor, caselor părăsite din câmpia Bărăganului li se vor atribui alţi locatari: foşti deţinuţi politici care nu aveau dreptul de a circula liber prin închisoarea România. După 1964, şi aceştia sunt eliberaţi. Deportarea ia astfel sfârşit, casele părăsite şi cimitirele neîngrijite rămânând ca o urmă de neşters a represiunii. Pentru ca şi amintirea lor să dispară, regimul aplică o damnatio memoriae sistematică. După 1964, buldozerele transformau toate casele ce mai înfruntau vitregia vremurilor în lutul din care proveniseră. Deportații pe care i-am intervievat au rămas în Bărăgan. Au rămas acolo fie pentru că nu şi-au mai dorit să se întoarcă în locurile de origine, simţindu-se trădaţi de consătenii lor, fie că nu mai aveau la ce. Mulţi dintre ei veneau din Basarabia, Bucovina sau din Cadrilater iar Banatul nu fusese decât o „casă” temporară. Izgoniţi din ea, nu vedeau rostul unei reîntoarceri. Familia fie rămăsese în teritoriile lipsă ale României, fie se închegase cu adevărat în Bărăgan. Aşa că au rămas ca să ilustreze peste timp dictonul românesc că „omul sfințește locul”. 

Au rămas să dovedească prin existenţa lor că sărăcia, lipsurile și durerea nu sunt un motiv de ură sau dispreț față de viață. Evenimentul, Deportarea în Bărăgan între rememorare și uitare, îşi propune să readucă în discuţie diferitele forme de represiune din perioada comunistă într-o manieră informală, precum şi să provoace la dialog şi dezbateri pertinente asupra trecutului României. Deportaţii nu au fost nişte victime pasive ale regimului comunist, ci nişte luptători care au transformat un handicap social într-un motor al reuşitei personale.

luni, 30 octombrie 2017

Consultanță istorică vs. istoria oficială

Dragi studenți, vă invit să vă pregătiți cu întrebări pentru un cercetător în istorie care a trecut de partea cealaltă a zidului academic și încearcă să ”producă cunoaștere” pe PIAȚA LIBERĂ. Vom vorbi despre consultanța istorică versus istoria oficială/tradițională și cum poate fi cunoscut/cercetat trecut prin intermediul consultanței istorice. Adică, cum poate fi abordată istoria ca un business și de ce istoricul trebuie să iasă din „ghetoul instituțional” și să devină o persoană care ajută comunitățile publice și private să-și descopere originile și trecutul.
Vom vorbi despre metode, riscuri, avantaje, pericole sau îngrădiri legislative ori culturale.
Dacă faci ceva din pasiune, acel ceva poate aduce roade la un moment dat - chiar dacă domeniul pasiunilor voastre este istoria.
Invitat: Dumitru Lacatusu 
 
A apărut o eroare în acest obiect gadget